In 1965, cu sprijinul Muzeului de arheologie al Dobrogei din Constanta (astazi Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie Constanta), Radu Florescu a reluat sapaturile, ajutat de Mihai Bucovala de la aceasta din urma institutie (1965-66). De atunci si pana in prezent cercetarile au continuat fara intrerupere, in ciuda unor lipsuri trecatoare de fonduri sau de tehnica. Incepand din 1967 a participat la sapaturi, din partea Institutului de Arheologie din Bucuresti, si Alexandru Simion Stefan care din 1968 si pana in 1977 a cercetat in sectorul I, bazilica romano-bizantina; in anii 1967-1969 au mai participat si Corneliu Carjan, A. Panaitescu si Tudor Mateescu din partea Muzeului de Arheologie al Dobrogei; incepand cu anul 1969, din partea aceleasi institutii, au inceput sa lucreze in cadrul echipei de la Capidava dr. Zaharia Covacef si dr. Valeriu Georgescu. Cel de al doilea a colaborat la inceput cu Radu Florescu in sectorul I, a carui cercetare s-a intins pana in anul 1988, iar incepand din anul 1975 a initiat sapaturi in necropola tumulara si plana, de la est-sud-est de cetate, pana in anul 1988 cand a trecut la explorarea termelor romane de la sud-est de cetate.
Conf. dr. Zaharia Covacef, dupa o scurta campanie la ferma romana de pe Vlahcanara, in afara cetatii, a reluat sapaturile din sectorul V, urmarind de aceasta data nivelul romano-bizantin si roman tarziu. Din anul 1985 a inceput sa lucreze la Capidava lector univ. dr. Cristian Matei care, dupa o campanie in care l-a secondat pe prof. dr. Radu Florescu in sectorul I, a initiat cercetarea portului antic (sectorul XI), iar din anul 1998 a reluat sapaturile in sectorul I Bazilica, urmarind nivelele romano-bizantine si romane tarzii. Practica de vara a studentilor incepuse inca din anii 1967, dar se desfasurase cu efective mici si in conditii precare; incepand din 1988 s-au creat conditii pentru o participare masiva, dar acelasi an a fost marcat si de absenta fondurilor de sapatura si organizarea cercetarilor numai cu studenti participanti voluntari. Incepand din anul 1988 a fost cooptata in echipa si Gloria Ceacalopol care a initiat reluarea sapaturilor, pentru explorarea nivelului romano-bizantin, din sectorul III, secondata de, pe atunci, studentii Costin Miron (astazi asistent univ. la Universitatea din Sibiu) si Ioan Carol Opris (astazi asist.univ. dr. la Universitatea din Bucuresti). In acest sector sapaturile au fost continuate de prof. dr. Radu Florescu (1990-1997) si dr. Ioan Carol Opris (1990-2001) in timp ce Costin Miron, dupa o intrerupere de 6 ani (1992-1998) a revenit reluand sapaturile din sectorul VII, unde urmareste nivelele romano-bizantin si roman tarziu. Din vara anului 2001, la sapaturi participa si Marian Ţiplic (asist. univ. la Universitatea "Lucian Blaga" Sibiu).
1924-1960 -
1955 -
1965 -
1985
Primele cercetari. Sapaturile lui Grigore Florescu (1924-1960)
Ruinele antice de la Capidava erau deja cunoscute folcloric cu cateva secole in urma, de vreme ce satul turcesc aflat aici - o colonie militara intemeiata in sec. XVIII - purta sugestivul nume Kale-köy, tradus prin "satul cetatii". Satul va fi apoi repopulat cu romani, dupa 1878 .
Dar abia in ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, dupa ce razboiul de independenta va aduce teritoriul Dobrogei intre hotarele Romaniei moderne (1878), apar primii exploratori stiintifici, care semnaleaza fortificatia, o carteaza si aduna antichitati din zona ei (indeosebi inscriptii). intre acestia se disting capitanul Mihai Ionescu-Dobrogeanu (1866-1938) , profesor la liceul Mircea cel Batran din Constanta si membru al Societatii Regale de Geografie, care se dedica cu mult
Grigore Tocilescu
entuziasm studiului intregii Dobroge si al Deltei Dunarii, dar mai ales marele istoric si arheolog
Grigore Tocilescu (1850-1909) . Pornind de la informatiile furnizate de Tocilescu, in 1911
Jakob Weiss include "Ruinele Kalakjöj" - Capidava in harta care insoteste lucrarea sa dedicata geografiei istorice a Dobrogei
Weiss harta Dobrogea 1911
Putini sunt insa aceia care stiu ca lui
Vasile Parvan ii datoram, in covarsitoare masura, paternitatea sapaturilor sistematice capidavense de mai tarziu. Comentand o inscriptie gasita la Mahmudia din vremea imparatului Licinius in studiul sau
Salsovia (publicat inca in anul 1906, in doua numere din Convorbiri Literare), Magistrul punea problema limesului roman la Dunarea dobrogeana si trasa marile linii ale unui viitor program de cercetari arheologice in cetatile provinciei de la Dunarea de Jos.
In prima decada a sec. XX, anticipand proiectele de dezvoltare culturala, aflam deschiderea fabricii de ciment "Ideal" de la Braila. intreg malul Dunarii a inceput acum sa fie sistematic explorat - in cautarea unor depozite de calcar adecvate producerii cimentului - si mai multe cariere au fost deschise. Doi antreprenori din Braila (fratii Ghenciu) au deschis si la Capidava o asemenea cariera, exploatand in regim intensiv masivul de calcar pe care se afla situata cetatea, in cursul anilor 1909-1910.
Vasile Parvan
Cariera va functiona in acelasi regim vreme de patru ani (pana in anul 1913), iar oprirea ei si instituirea regimului de rezervatie arheologica au fost obtinute in anul mentionat mai sus, cu ajutorul Justitiei.
Capidava - cariera de piatra
Situl a fost apoi trecut sub protectia Comisiunii Monumentelor Istorice din Romania.
Intr-o periegheza arheologica din anii imediat premergatori primului razboi mondial (1912),
Vasile Parvan identifica cetatea de la Capidava si-l pune pe
Pamfil Polonic tatal sa ridice un plan de situatie sumar al ruinelor (plan publicat, de altfel, in Analele Academiei Romane) . Acelasi Pamfil Polonic ne lasa si
o descriere amanuntita a cetatii, in paginile lucrarii
"Cercetarile de la Harsova pana la Ostrov (Silistra)", pastrata la Sectia de Manuscrise a Academiei Roman.
Imediat dupa incheierea razboiului, Parvan intentiona sa treaca la punerea in opera a ambitiosului proiect de cercetare arheologica in Dobrogea amintit mai sus si care ar fi trebuit sa angreneze pe toti elevii de la Bucuresti si Iasi ai savantului.
In raportul pe care il prezinta in sedinta din
8 maiu 1913 de la Academia Romana si publicat in Analele supremei institutii academice din acelasi an, referitor la periegheza din 1912, Vasile Parvan nota urmatoarele: "Mergand deci la Capidava m’am marginit deocamdata la stabilirea situatiei si castelului insus. Trebue sa notez, insa, chiar acum, ca desi liber de orice locuinte moderne pe dansul, castelul isi are distrugatorii sai speciali, in fratii Ghenciu din Braila, cari au obtinut dela Stat autorizarea de a exploata massivul stancos pe care e asezata cetatea si astfel, dupa cum se vede din planul provizoriu ridicat de mine in vara (fig. 2), ei au reusit pana acum, subminand mereu stanca, sa prabuseasca o parte destul de mare din castel, pe laturea lui de SV, cu intreg coltul de Vest. La protestarea noastra catre cei in drept impotriva acestei salbatecii, nu am primit nici pana acum un
raspuns".
"Pana in 1913, cand, in urma interventiilor staruitoare ale lui Vasile Parvan pe langa forurile competente ale vremii, cariera a fost oprita, fusese deja afectata o buna parte din jumatatea dinspre nord-vest a cetatii, mai precis o suprafata care mergea spre interior
pe circa 20 m" . Exploatarea cu dinamita a masivului de calcar in mai multe bazine a afectat iremediabil circa 3/8 din zidul de incinta si anume mai mult de jumatate din latura lui de sud-vest, respectiv aproape jumatate din curtina A, 1/7 din interiorul cetatii (intreg coltul de vest al acesteia), in sfarsit, mai mult de jumatate din terasele exterioare dinspre sud-vest, legate de instalatia portuara. Un coeficient imposibil de determinat al acesteia din urma, la care mai putem adauga capatul vestic al molului portuar cu anrocarea sa si pintenul de stanca pe care era realizata aceasta anrocare au fost distruse pe parcursul celor cativa ani de functionare intensiva a carierei fratilor Ghenciu.
Aceasta este situatia de la care vor porni primele sapaturi arheologice sistematice (1924) in cetatea pusa pe lista monumentelor de catre Comisiunea Monumentelor Istorice ulterior dramaticelor evenimente evocate.
Grigore Florescu
in anul 1924, Parvan ii va insarcina pe unul dintre asistentii sai, in persoana lui
Grigore Florescu , ulterior conferentiar de epigrafie si antichitati la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti si decan al acestei facultati, sa inceapa sapaturi arheologice intr-un castru roman de pe malul Dunarii,
"lasandu-ne libertatea alegerii" .
in anul precedent, acesta din urma gasise in la Seimenii Mari (la 6 km in aval de Cernavoda) doi miliari si identificase urme de locuire antica pe o suprafata de cateva hectare (un turn de aparare de epoca tarzie si de mici dimensiuni, alaturi de o asezare civila), insuficiente insa pentru rezolvarea problemei ce o avea de urmarit, dupa propriile-i spuse. Ce a contribuit decisiv in alegerea tanarului epigrafist aflam din chiar
Prefata primului volum monografic pe care o va semna in anul 1958: "Pe de o parte salvarea cetatii de la distrugere, iar pe de alta parte si pozitia ei la un important vad al Dunarii, prin care trecea un drum ce venea din Carpati si mergea prin interiorul Dobrogei pana la mare, la orasele grecesti Tomi si Histria, erau motive temeinice pentru inceperea cercetarilor
in acest punct" .
Sapaturile au inceput deci in
1924 si au continuat apoi in anii
1926 si
1927, urmarindu-se initial degajarea depunerilor aferente curtinelor cetatii si a turnurilor fortificatiei, dupa moda epocii, operatiune in care Grigore Florescu a utilizat mijloace mecanizate
(decauville - vagoneti) .
Capidava decauville
Chiar si asa, ce impresioneaza la tanarul arheolog de la acea ora este tocmai grija obsesiva pentru minutioase observatii cu caracter stratigrafic si pentru detaliile de arhitectura, care se vor regasi mai apoi, sistematic, in paginile monografiei amintite. Aceleasi scrupule metodologice il vor insoti si la Histria, unde va lucra in d
eceniile cinci si sase ale secolului trecut . Ceea ce ramane in urma ilustrului inaintas pentru studiul cetatii de la Capidava este mai ales caracterul inedit al materialului de baza, o probitate desavarsita a metodei de cercetare si de expunere, sobrietate a stilului si - nu in ultimul rand - valoarea interpretarilor.
Sapaturile din interiorul cetatii, incepute in timpul razboiului (in
1942-1943), in sfertul sudic al acesteia, il aduc in fata unor dificultati stratigrafice neasteptate si a aparitiei unor aspecte de cultura materiala putin cunoscute in etapa respectiva a dezvoltarii arheologiei romanesti (bordeiele medievale timpurii sau medio-bizantine). Dupa ce distruge in parte aceste precare structuri de locuire, meritul exceptional al profesorului consta tocmai in faptul ca va reusi sa-si adapteze tehnica de sapatura pentru cercetarea adecvata a acestor bordeie de tip "Dridu"
avant la lettre (stiut fiind ca sapaturile la Dridu dateaza din anii 1956-1963).
Aici a fost realizata o prima incercare de surprindere a amenajarilor interioare inca din 1942 de catre Gr. Florescu, prin atacarea "la mal" - in sectorul VII - a depunerilor, iar datorita faptului ca inca de la primele incercari s-a constatat existenta unei stratigrafii complexe cu mai multe structuri intersectate (bordeiele medio-bizantine) si sapatura "la mal" a fost oprita. Sapaturile au fost reluate in anul urmator (1943), de data aceasta prin sapatura in suprafata, dar mergand cu frontul de debleu pana la nivelul de calcare roman tarziu. in vederea facilitarii evacuarii pamantului, s-a amenajat patul de vagonet
Amenajarea patului de vagonet
, prin nivelarea la orizontala a suprafetei terenului, prilej cu care au fost distruse vestigiile destul de firave ale nivelului tranzitoriu din carourile Ţ-U-V-W 75-77. Si acestei incercari i s-a pus capat datorita complexitatii stratigrafice intalnite, dupa ce fusese degajat coltul de SV al edificiului - "Corpul de Garda" - unde stratul romano-bizantin nu a fost sesizat, iar nivelul lui de calcare a fost distrus (careurile W-Z-a-b 73-74, Z-a-b 75, a-b 76-77). Din aceasta zona provin brazdarul si cutitul de plug publicate in monografie.
Corpul de garda dupa sapaturile Gr. Florescu
Fapt notabil in conditiile vitregiilor razboiului, cercetarile la Capidava nu au fost intrerupte nici in vremea celei de-a doua conflagratii mondiale. Deja, in aceasta etapa functiona la Capidava, data fiind importanta nationala a monumentului, un paznic permanent la cetate, subordonat
Muzeului National de Antichitati din Bucuresti (institutia cuprindea in schema sa de functionare un total de zece asemenea pozitii, pentru complexele arheologice de la Garvan, Adamclisi, Mangalia, Histria, Ulmetum, Capidava, Enisala, Troesmis si Turnu Severin). Prestigioasa institutie se implicase direct in protejarea cetatii de la Capidava inca din anul 1936, cand, in vremea directoratului lui Ioan Andriesescu, s-a delimitat mai precis zona cu antichitati (cetate si imprejurimi), cu sprijinul Comisiunii Monumentelor Istorice. La 25 aprilie 1945, la propunerea lui Mihail Ralea, ministru al artelor, se adopta un
decret, prin careau fost declarate
monumente istorice marile cetati antice dobrogene: Histria, Adamclisi (Tropaeum Traiani), Capidava, Callatis si Harsova.
in anul 1948 prof. Grigore Florescu, sintetizand observatiile din cursul celor 16 ani de cercetari anteriori, publica o prima schita a stratigrafiei Capidavei, recunoscand cinci straturi, dintre care primul (cel mai vechi, de epoca traianee) doar sumar documentat de cateva resturi de zidarie, apartinand unui turn de poarta, care apareau strapungand solul de baza al turnului 7, ce flanca pe dreapta poarta zidului de incinta roman tarziu.
Turnul 7 dupa sapatura si conservare
Celelalte erau caracterizate sumar, prin continutul de sedimente - sol natural, nisipuri, tencuiala sfaramata, cenusa, pietre, fragmente ceramice determinate tipologic si alte vestigii culturale mai putin frecvente - precum si prin grosimea depunerilor; de asemenea propunea o corelare cu fazele constructive ale zidului de incinta, in cadrul caruia atat
in anii '40 cat si ulterior, prof. Florescu distingea numai doua faze.
Grigore Florescu a condus cercetarile de la Capidava pana in
1960, anul mortii sale la datorie, pe santierul arheologic de la Drobeta, unde incepuse de curand alte cercetari de teren. intre anii
1949 si
1954 sapaturile la Capidava - precum multe alte cercetari de teren privind epoca romana - fusesera insa intrerupte, in anii cand si cercetarea arheologica romaneasca a resimtit puternica influenta sovietica asupra culturii romanesti si de exprimare agresiva a curentului panslavist. Ulterior relativei indepartari politice a conducatorilor comunisti romani de cei sovietici, o serie de manifestari si activitati traditionale ale culturii si ale disciplinelor istorice romanesti au putut fi reluate.
Este si momentul aparitiei primului volum monografic al cercetarilor de la Capidava (1958), in paginile caruia Grigore Florescu semna introducerea istorica, rezultatele sapaturilor arheologice din anii 1924-1942, respectiv monumentele epigrafice si sculpturale, iar Radu Florescu si Petre Diaconu imparteau artefactele descoperite pana atunci
(ceramica medievala timpurie, monedele, obiectele de metal, de piatra si de lut).
Plan Capidava monografie
Capidava - plan general
Capidava - sector V
In aceeasi vreme, regretatul savant realizeaza si o excelenta operatiune de conservare a mai multor importante vestigii descoperite, folosind in acest scop, cu multa generozitate si dragoste pentru exceptionalul monument, suma de 10000 lei, rezultata in urma premierii sale de catre Academia Romana! Atunci au fost aplicate sape (care rezista si astazi pe largi portiuni) pe zidurile de incinta ale cetatii, in "Corpul de Garda" si comandamentul de epoca romana tarzie si romano-bizantina din sectoarele III si VII ale cetatii). Actiunea de conservare are un caracter permanent, desfasurandu-se si astazi anual, in paralel cu activitatea de cercetare arheologica. Ea debutase, fara indoiala, cu multa vreme inainte, marturie stand si o fotografie pastrata in arhiva santierului (datata 24 iulie 1939), facuta in vremea lucrarilor la turnul patrulater nr. 4.
Conservare turn 4 - 24 iulie 1939
Daca pana in anul 1954 profesorul a lucrat in mare masura solitar, ajutat episodic de cate unul dintre studentii sai -
Expectatus Bujor, Fl. Iordachescu (1941-1942),
Paul Paltanea (1941) -, incepand din anul urmator (1955), cand reia sapaturile si la Capidava, Grigore Florescu a fost secondat de o intreaga echipa de tineri, ajunsi ulterior cu totii cercetatori si oameni de cultura consacrati:
Petre Aurelian (1955),
Petre Diaconu (1955-1956),
Florian Anastasiu (1956-1957),
Mitita Valceanu (1957-1958),
Misu Davidescu (1956),
Adrian Radulescu (1956),
Simion Gavrila (1957),
Radu Florescu (1955-1959) si
Gloria Ceacalopol (1958-1959) . in aceasta ultima etapa desfasurata sub conducerea profesorului Gr. Florescu a fost initiata cercetarea stratului cu depuneri medio-bizantine din interiorul cetatii, in sectoarele V, VI, VII si I. Tot in aceasta perioada, la sapaturile arheologice de la Capidava au inceput sa participe si sa colaboreze mai multi arhitecti:
Dinu Teodorescu,
Garri Küst si
P. Munteanu (1954-1974).
Din ultima campanie de sapaturi a lui Gr. Florescu (1959) se cuvine amintit si faptul ca atunci, dupa ce in prealabil cetatea fusese impartita pe sectoare de sapatura, s-a plantat si un sistem general de referinta topografica (cu descrierea unor carouri de 5 x 5 m, numerotate alfanumeric), procedeu tehnic de o uimitoare modernitate si vag raspandit in arheologia romaneasca a vremii.
(Aceasta contributie a pornit de la un text initial al regretatului nostru profesor Radu FLORESCU, imbunatatit si adnotat de conf.dr. Ioan I.C. OPRIS).
ANEXA I
Mapa nr. III. Manuscrise Pamfil Polonic Ms nr. VIII (I Ms 7) - plic VIII
A. Cercetari de la Harsova pana la Ostrov (Silistra); cercetarile de pe malul drept al Dunarii de la Harsova in sus (43 file).
p. 6
Cetatea romana de la Calachioi/
(prob. Capidava)
La 6 km spre sud de comuna Topalu la/ locul numit "Calachioi" se gaseste pe malul/ stancos al Dunarei o cetate mare roma-/ na de peatra.
Aici se gaseste in marginea Dunarei/ sub cetate o cariera de peatra a statului/. Locuitorii spun ca inaintea de/ infiintarea acestei cariere se cunostea si/ in marginea Dunarei bine valul cetatei/ si car cand prin/ exploatarea carierei s-a inceput a darama/ cetatea s-a dat de un zid gros/ care mergea dea lungul Dunarei/ si care avea spre interior de la 5 m la 5 m/ stalpi razamatori de zid asezati/ spre interiorul cetatei (sa numarat/ ca 28 de astfel de bucati).
p. 7
Astazi cum am zis latura aceasta a cetatei numai/ exista fiind ca cariera a inaintat in cetate/ cu 42 m. in coltul despre nordvest/ a cetatei se vede in malul carierei zidul/ inconjurator bine desenat avand o grosime/ de 4 m si o inaltime de la temelie de 3 m./ Zidul este spre inafara construit cu petre/ mari cioplite de 40:40 cm.
in cetate mai gasim in coltul despre/ sudvest o alta cetatuie mai mica, ear/ in partea despre sud si nord pe langa Dunare inca cate un/ adaos de cetate.
Cetatea propriu zisa are forma patrata/. Latura ei despre Dunare, dupa cum am/ aratat este distrusa, si avea o lungime de 122 m;/ latura despre nord masura astazi numai 68 m/ din 110 m cat a avut inainte, restul fiind distrus/ prin cariera. Latura despre rasarit masura/ 122 m si in mijlocul ei se gaseste o deschi-/ zatura unde a fost probabil una/
p. 8
din portile cetatei. Latura despre sud are o/ lungime de 110 m facand tot odata/ si imprejmuirea cetatei mica, care se afla asezata aici in coltul sudvestic./ Cetatea mica dupa cum am spus este asezata/ in coltul sudvestic a cet. mari/ si are forma regulat patrata masurand/ 52: 52 m; ea este aparata afara de valuri si de/ un sant inconjurator separat. Adausurile cetatei/ despre sud si nord au forma triunghiulara/ si se leaga de coturile de nordest si sudest a cetatei/ mari; laturile lor despre Dunare au o lungime/ de 60-70 m. in jurul cetatei se gaseste/ un sant foarte lat si pana la 10 m adanc/ prin care duce astazi drumul principal Harsova-Cernavoda./
in interiorul cetatei se vad urme de/ constructiuni solide de peatra./ in jurul cetatei judecand dupa daramaturile: caramizi si cioburi romane. Cred ca/ au fost asezamintele unui oras roman./
p. 9
Aci sau gasit de catre un lucrator de la/ cariera o statua de marmura fara cap/ care a fost luata de antreprenorul carierei/ I. Calu din Cernavoda - , aci se gasesc de/ oamenii de la cariera in continoua/ fel de fel de lucruri vechi pe care le/ vand la amatori. De si ministerul/ Cultelor a declarat aceasta cetate/ ca monument public totusi cariera continua/ a fi exploatata de minist. Drumurilor,/ incat nu mai stii ce se/ crezi/ caci si in alte locuri monumentele tarei: ca cetati/ valuri etc. sa distrug incontinou de locuitori/ si chiar de oamenii statului; se vede ca oamenii/ care fac aceasta nu cunosc valoarea acestor monumente/ sau o fac din reavointa.
P. POPOIU, Antropologia habitatului in Dobrogea, colectia Om-natura-cultura, Editura Oscar Print, Bucuresti, 2001, p. 146.
Vezi M.D. IONESCU-DOBROGIANU, Dobrogia in pragul veacului al XX-lea, Editura Socec, 1904, p. 79.
Gr. TOCILESCU, in AEM (Archäologisch-epigraphische Mittheilungen aus Österreich-Ungarn), 17, 1893, Vienna, p. 83-84, nr. 6; idem, in AEM, 19, 1896, p. 88-90, nr. 28-31; idem, Fouilles et recherches archéologiques en Roumanie. Inscriptions inédites, Bucarest, 1900, p. 193, nr. 12; idem, in RIAF (Revista pentru istorie, arheologie si filologie), 9, 1903, Bucuresti, p. 23, nr. 29; p. 24, nr. 30-31; p. 25-26, nr. 32-34.
Jakob WEISS, Die Dobrudscha im Altertum. Historische Landschaftskunde, Sarajevo, Daniel A. Kajon Verlag, 1911, p. 23, 43, 46, 58. Lucrarea a fost publicata in seria "Zur Kunde der Balkanhalbinsel. Reisen und Beobachtungen“ a Institut für Balkanforschung in Sarajevo, condus la acea vreme de marele savant Carl Patsch. Ultimul semnase si vocea Capidava din Paulys Real-encyclopädie der classischen Altertumswissenschaft, III, Stuttgart, 1899, col. 1510.
V. PaRVAN, Salsovia, in Convorbiri literare, XL, nr. 10, 1906, p. 962-975; nr. 11, p. 1017-1040.
Idem, Descoperiri noua in Scythia Minor. Sedinta dela 8 maiu 1913, I. Cetatea Capidava, AARMSI, II, tom XXXV, 1913, p. 467-478.
Manuscrise Pamfil POLONIC, vezi anexa I, la sfarsitul acestei prezentari. Manuscrisele lui Pamfil Polonic se pastreaza la Biblioteca Academiei Romane, Sectia Manuscrise si Carte Rara, Arhiva Pamfil Polonic, A. Sapaturile cetatilor romane, A. Cercetari de la Harsova pana la Ostrov (Silistra), cercetarile de pe malul drept al Dunarii de la Harsova in sus (43 file)I mss. VIII, f. 6-9; desene, I, varia.
Ibidem, p. 475.
GR. FLORESCU, Rezultatele sapaturilor arheologice din anii 1924-1942, in Gr. FLORESCU, R. FLORESCU, P. DIACONU, Capidava. Monografie arheologica, I, Bucuresti, 1958, p. 26.
Vezi lista lucrarilor lui Gr. Florescu si mai ales cele referitoare la cercetarile sale de la Capidava, pe site-ul Capidavei, la Personalia.
GR. FLORESCU, op.cit., p. 25.
Ibidem, Prefata, la p. 5.
Rezultatele acestor cercetari se regasesc in mai multe rapoarte de sapatura, publicate succesiv, in revista Dacia: Gr. FLORESCU, Fouilles et recherches archéologiques à Calachioi (Capidava ?), Dacia, III-IV, 1927-1932, p. 483-515; idem, Fouilles archéologiques de Capidava. 1928-1936, Dacia, V-VI, 1935-1936, p. 351-386; idem, Fouilles archéologiques de Capidava. 1937-1940, Dacia, VII-VIII, 1937-1940, p. 345-351; idem, Fouilles archéologiques de Capidava. 1940-1945, Dacia, XI-XII, 1945-1947, p. 209-220; idem, Sapaturile arheologice de la Capidava (1948), in Studii. Revista de stiinta si filosofie, II, 1, 1949, p. 130-131. Acestora li se adauga mai multe alte studii si articole, in care Grigore Florescu trata mai ales epigrafe (inscriptii) descoperite in cursul sapaturilor (vezi la bibliografia Capidavei).
Vezi importantele contributii ale lui Grigore Florescu la volumul colectiv Histria I. Monografie arheologica, Bucuresti, 1954, p. 66-95, 99-162, 285-292, 293-324, 350-352, 352-357: (Gr. FLORESCU, Incinta cea mare a cetatii, p. 66-95; Sectoarele I-VI, p. 99-162; Gr. FLORESCU, G. CANTACUZINO, Zidul-incinta de pe platoul din Vestul cetatii, p. 285-292; Gr. FLORESCU, Sectorul din Sud-Vest al cetatii, p. 293-324; Gr. FLORESCU, Piata pavata, p. 350-352; Gr. FLORESCU, Strazi, p. 352-357).
FLORESCU GRIGORE, Les fouilles archéologiques de Capidava, 1940-1943, in Dacia, XI-XII, 1945-1947, p. 209-211.
FLORESCU GRIGORE, FLORESCU RADU, DIACONU PETRE, Capidava. Monografie arheologica, I. p. 67-68, 72.
Ibidem.
in acest sens, vezi rapoartele de sapatura asupra campaniilor din deceniul al VI-lea din sec. trecut: Gr. FLORESCU, Stefan CONSTANTINESCU, P. DIACONU, Misu DAVIDESCU, Radu FLORESCU, Gavrila SIMION, Capidava. Raport asupra activitatii arheologice din 1956, MCA, 5, 1959, p. 555-559; Gr. FLORESCU, R. FLORESCU (Fl. ANASTASIU, D. VaLCEANU, T. MATEESCU, DINU TEODORESCU, P. MUNTEANU), Sapaturile arheologice de la Capidava, MCA, 6, 1959, p. 617-627; Gr. FLORESCU, R. FLORESCU, Gl. CEACALOPOL, Sapaturile arheologice de la Capidava (1958), MCA, 7, 1961, p. 571-579; Gr. FLORESCU, R. FLORESCU, Gl. CEACALOPOL, Sapaturile arheologice de la Capidava, MCA, 8, 1962, p. 693-704.
1. Ionescu-Dobrogeanu, Mihai (1866 - 1938), capitan. Profesor la liceul Mircea cel Batran din Constanta. Membru al Societatii Regale de Geografie. S-a ocupat de studiul Dobrogei si Deltei Dunarii.(sus)
2. Tocilescu, Grigore (1850 - 1909), istoric si arheolog roman. S-a ocupat de studiul civilizatiilor preromane de pe teritoriul Daciei.(sus)
3. Parvan, Vasile (1882 - 1927), istoric si arheolog roman. S-a ocupat de fenomenul romanizarii in Dobrogea. Cercetator stiintific in domeniul istoriei Romaniei si al istoriei antice, deschide campaniile de sapaturi arheologice de pe teritoriul Romaniei obtinand rezultate de importanta covarsitoare.(sus)
4. Florescu, Grigore (1892 - 1960), istoric si arheolog roman. Specialist in arheologia si epigrafia epocii romane in Dacia.(sus)
5. Aurelian, Petre S. (1833 - 1909), agronom, economist, autor al teoriei complexului economiei nationale.(sus)
6. Diaconu, Petre (n. 1924), istoric si arheolog roman. Specialist in arheologie medievala timpurie.(sus)
7. Radulescu, Adrian (1932 - 2000), istoric si arheolog roman. Specialist in istoria si arheologia epocii greco-romane in Dobrogea.(sus)
8. Gavrila, Simion (n. 1928), istoric si arheolog roman. Specialist in epoca fierului si Hallstatt.(sus)
9. Florescu, Radu (n. 1931), istoric, antropolog si arheolog roman. Specialist in epoca romano-bizantina.(sus)
10. Ceacalopol, Gloria (1932 - 1999), istoric roman.(sus)
11. Bucovala, Mihai (1939 - 2000), istoric si arheolog roman. Specializat in domeniul cercetarii produselor de sticla din antichitate.(sus)
12. Stefan, Simion Alexandru (n. 1942), istoric si arheolog roman. Specialist in probleme de topografie antica si de foto interpretare arheologica a principalelor centre urbane din Scytia Minor.(sus)
